clătinat
/klə.ti'nat/Etimologie
Din a clătina.
Definiții
- clătinare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clătinat | clătinate |
| genitiv-dativ | clătinatului | clătinatelor |
| vocativ | clătinatule | clătinatelor |
| articulat | clătinatul | clătinatele |
Din a clătina.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clătinat | clătinate |
| genitiv-dativ | clătinatului | clătinatelor |
| vocativ | clătinatule | clătinatelor |
| articulat | clătinatul | clătinatele |
Din clăti.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clătina | clătinau |
Sinonime: 1: balansa, (se) mlădia, agita, (se) mișca, (înv. și pop.) (se) muta, 2: bălăbăni, împletici, 3: (fig.) zdruncina, 4: cutremura, zgâlțâi, zgudui
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică