← înapoi la căutare

clăncăitul

/klən.kəˈi.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din clăncăit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru clăncăit.

clăncăit

/klən.kə'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a clăncăi.

Definiții

  1. faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclăncăit—
genitiv-dativclăncăitului—
vocativclăncăitule—
articulatclăncăitul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică