clăncăi
/klən.kə'i/Etimologie
Din clanc + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre două obiecte) a produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clăncăea | clăncăeau |
clăncăit
/klən.kə'it/Etimologie
Din a clăncăi.
Definiții
- faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clăncăit | — |
| genitiv-dativ | clăncăitului | — |
| vocativ | clăncăitule | — |
| articulat | clăncăitul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică