clăncăi
/klən.kə'i/Etimologie
Din clanc + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre două obiecte) a produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clăncăea | clăncăeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică