clăditoare
/klə.di'to̯a.re/Etimologie
Din clăditor.
Definiții
- rarpersoană care clădește; (p.ext.) întemeietoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clăditoare | clăditoare |
| genitiv-dativ | clăditoarei | clăditoarelor |
| vocativ | clăditoareo | clăditoarelor |
| articulat | clăditoarea | clăditoarele |