← înapoi la căutare

clăbuc

/kləˈbuk/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bulgară клабук (klabuk). Confer sârbo-croată klobuk.

Definiții

  1. spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
  2. spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
  3. salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
  4. sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
  5. (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclăbucclăbuci
genitiv-dativclăbuculuiclăbucilor
vocativclăbuculeclăbucilor
articulatclăbuculclăbucii

clăbuci

/klə.bu'ʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din clăbuc.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu clăbuci.
  2. (v.intranz.) (despre lichide) a face clăbuci.

Declinare

CazSingularPlural
verbclăbuceaclăbuceau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică