clăbuc
/kləˈbuk/Etimologie
Din bulgară клабук (klabuk). Confer sârbo-croată klobuk.
Definiții
- spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
- spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
- salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
- sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
- (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clăbuc | clăbuci |
| genitiv-dativ | clăbucului | clăbucilor |
| vocativ | clăbucule | clăbucilor |
| articulat | clăbucul | clăbucii |