ciurecar
/ʧu.reˈkar/Etimologie
Din ciurec + sufixul -ar.
Definiții
- (înv.) plăcintar care făcea ciurecuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciurecar | ciurecari |
| genitiv-dativ | ciurecarului | ciurecarilor |
| vocativ | ciurecarule | ciurecarilor |
| articulat | ciurecarul | ciurecarii |