ciurdar
/ʧurˈdar/Etimologie
Din ciurdă + sufixul -ar.
Definiții
- (reg.) văcar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciurdar | ciurdari |
| genitiv-dativ | ciurdarului | ciurdarilor |
| vocativ | ciurdarule | ciurdarilor |
| articulat | ciurdarul | ciurdarii |
Din ciurdă + sufixul -ar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciurdar | ciurdari |
| genitiv-dativ | ciurdarului | ciurdarilor |
| vocativ | ciurdarule | ciurdarilor |
| articulat | ciurdarul | ciurdarii |
Din ciurdar.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică