ciurar
/ʧuˈrar/Etimologie
Din ciur + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care face sau vinde ciururi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciurar | ciurari |
| genitiv-dativ | ciurarului | ciurarilor |
| vocativ | ciurarule | ciurarilor |
| articulat | ciurarul | ciurarii |