ciupitură
/ʧju.pi'tu.rə/Etimologie
Din a ciupi + sufixul -tură.
Definiții
- pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; (spec.) fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă.
- rarbucățică ruptă sau ciupită din ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciupitură | ciupituri |
| genitiv-dativ | ciupiturii | ciupiturilor |
| vocativ | ciupitură | ciupiturilor |
| articulat | ciupitura | ciupiturile |