ciupitor
/ʧu.piˈtor/Etimologie
Din a ciupi + sufixul -tor.
Definiții
- utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciupitor | ciupitoare |
| genitiv-dativ | ciupitorului | ciupitoarelor |
| vocativ | ciupitorule | ciupitoarelor |
| articulat | ciupitorul | ciupitoarele |