ciuntitură
/ʧjun.ti'tu.rə/Etimologie
Din ciunci + sufixul -tură.
Definiții
- ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciuntitură | ciuntituri |
| genitiv-dativ | ciuntiturii | ciuntiturilor |
| vocativ | ciuntitură | ciuntiturilor |
| articulat | ciuntitura | ciuntiturile |