ciuin
/ʧuˈin/Etimologie
Din turcă çöven.
Definiții
- (bot.) (Saponaria officinalis) plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară; odagaci, săpunel, săpunăriță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciuin | ciuini |
| genitiv-dativ | ciuinului | ciuinilor |
| vocativ | ciuinule | ciuinilor |
| articulat | ciuinul | ciuinii |
Sinonime: (bot.) odagaci, săpunariță, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mielușei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaș, săpunel, săpunioară, săpuniță, spumariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, floarea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tăietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-calului, (înv.) săpunare, săpunărică