ciufută
/ʧju'fu.tə/Etimologie
Din ciufut.
Definiții
- (înv.) persoană zgârcită, avară.
- persoană cu toane, prost dispusă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciufută | ciufute |
| genitiv-dativ | ciufutei | ciufutelor |
| vocativ | ciufuto | ciufutelor |
| articulat | ciufuta | ciufutele |