← înapoi la căutare

ciufut

/ʧuˈfut/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din turcă çıfıt, çufut („evreu”) din arabă gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); confer neogreacă τσιφούτης (tsifoútis), albaneză çifut, bulgară чифу́т (čifút), sârbo-croată чифут/čifut, italiană ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în spaniolă confer cifuti („evreu”) la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Muntenia, dar mai mult decât afirmă DAR.

Definiții

  1. (înv.) zgârcit, avar.
  2. cu toane, prost dispus.

ciufut

/ʧuˈfut/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. (înv.) om zgârcit, avar.
  2. om cu toane, prost dispus.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativciufutciufuți
genitiv-dativciufutuluiciufuților
vocativciufutuleciufuților
articulatciufutulciufuții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică