ciufut
/ʧuˈfut/Definiții
- (înv.) om zgârcit, avar.
- om cu toane, prost dispus.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciufut | ciufuți |
| genitiv-dativ | ciufutului | ciufuților |
| vocativ | ciufutule | ciufuților |
| articulat | ciufutul | ciufuții |
ciufut
/ʧuˈfut/Etimologie
Din turcă çıfıt, çufut („evreu”) din arabă gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); confer neogreacă τσιφούτης (tsifoútis), albaneză çifut, bulgară чифу́т (čifút), sârbo-croată чифут/čifut, italiană ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în spaniolă confer cifuti („evreu”) la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Muntenia, dar mai mult decât afirmă DAR.
Definiții
- (înv.) zgârcit, avar.
- cu toane, prost dispus.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică