ciudățenie
/ʧju.də'ʦe.ni.e/Etimologie
Din ciudat + sufixul -enie.
Definiții
- aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
- (concr.) lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciudățenie | ciudățenii |
| genitiv-dativ | ciudățeniei | ciudățeniilor |
| vocativ | ciudățenie | ciudățeniilor |
| articulat | ciudățenia | ciudățeniile |