ciucuraș
/ʧu.kuˈraʃ/Etimologie
Din ciucure + sufixul -aș.
Definiții
- diminutiv al lui ciucure; ciucurel.
- (bot.) (Adenostyles alliariae) plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule.
Exemple
- Un ciucurel la draperie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciucuraș | ciucurași |
| genitiv-dativ | ciucurașului | ciucurașilor |
| vocativ | ciucurașule | ciucurașilor |
| articulat | ciucurașul | ciucurașii |
Sinonime: 1: ciucurel, 2: (bot.) (reg.) floarea-ciumei, (Transilv.) bosacă