← înapoi la căutare

ciuciur

/ˈʧu.ʧur/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Probabil formație onomatopeică.

Definiții

  1. raruluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativciuciurciuciure
genitiv-dativciuciuruluiciuciurelor
vocativciuciuruleciuciurelor
articulatciuciurulciuciurele

ciuciure

/ˈʧju.ʧju.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (bot.) (Campanula glomerata) plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativciuciureciuciuri
genitiv-dativciuciureluiciuciurilor
vocativciuciureciuciurilor
articulatciuciureleciuciurii

Sinonime: (bot.) (Bucov.) clopoței (pl.)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică