ciubărul
/ʧuˈbə.rul/Etimologie
Din ciubăr.
Definiții
- forma de singular articulat pentru ciubăr.
ciubăr
/ʧuˈbər/Etimologie
Din bulgară чебър (čebǎr), чабур (čabur) < proto-slavă *čьbьrъ. Confer maghiară csöbör, poloneză ceber, sârbo-croată čabar și slovenă čeber.
Definiții
- vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu torți, având diferite întrebuințări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciubăr | ciubere |
| genitiv-dativ | ciubărului | ciuberelor |
| vocativ | ciubărule | ciuberelor |
| articulat | ciubărul | ciuberele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică