ciubucărie
/ʧju.bu.kə'ri.e/Etimologie
Din ciubuc + sufixul -ărie.
Definiții
- (rar; cu sens colectiv) totalitatea ciubucelor care decorează o construcție, un zid etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciubucărie | ciubucării |
| genitiv-dativ | ciubucăriei | ciubucăriilor |
| vocativ | ciubucărie | ciubucăriilor |
| articulat | ciubucăria | ciubucăriile |