← înapoi la căutare

ciubeică

/ʧjuˈbe.i.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din ciub(uc) + sufixul -eică.

Definiții

  1. (reg.) lulea (de calitate proastă).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativciubeicăciubeici
genitiv-dativciubeiciiciubeicilor
vocativciubeicăciubeicilor
articulatciubeicaciubeicile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică