citi
/ʧiˈti/Etimologie
Din slavă čitati.
Definiții
- (v.tranz.) a parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise.
- a rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.
- a descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument).
- a interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului.
- a înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc.
- (fig.) a descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
- a învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.)
- a se instrui, a se cultiva.
Exemple
- Am citit cartea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | citea | citeau |
Sinonime: 1: parcurge, (livr.) lectura, (înv. și pop.) spune, zice, 2: (muz.) descifra, 7, 8: învăța, se cultiva, se instrui
Antonime: scrie