citadelă
/ʧi.ta'de.lə/Etimologie
Din franceză citadelle < italiană cittadella. Diminutivul lui città ("oraș").
Definiții
- (adesea fig.) mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați.
- (p. gener.) oraș (întărit).
- fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | citadelă | citadele |
| genitiv-dativ | citadelei | citadelelor |
| articulat | citadela | citadelele |
Sinonime: 1: cetățuie, 2: centru, oraș, 3: bastion