ciritel
/ʧi.riˈtel/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din ceret + sufixul -el.
Definiții
- (reg.) tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciritel | ciritei |
| genitiv-dativ | ciritelului | ciriteilor |
| vocativ | ciritelule | ciriteilor |
| articulat | ciritelul | ciriteii |