ciripie
/ʧi.ri'pi.e/Etimologie
Din turcă çirpi.
Definiții
- (reg.) sfoară muiată în vopsea (roșie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciripie | ciripii |
| genitiv-dativ | ciripiei | ciripiilor |
| vocativ | ciripie | ciripiilor |
| articulat | ciripia | ciripiile |