circumstanță
/ʧir.kumˈstan.ʦə/Etimologie
Din latină circumstantia, franceză circonstance.
Definiții
- împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | circumstanță | circumstanțe |
| genitiv-dativ | circumstanței | circumstanțelor |
| vocativ | circumstanță | circumstanțelor |
| articulat | circumstanța | circumstanțele |