ciovică
/ʧjo'vi.kə/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola).
- (reg.) nagâț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciovică | ciovici |
| genitiv-dativ | ciovicii | ciovicilor |
| vocativ | ciovică | ciovicilor |
| articulat | ciovica | ciovicile |