ciorpac
/ʧorˈpak/Etimologie
Din rusă черпакь, чорпакь (čerpak', čorpak').
Definiții
- unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeț de plasă cu coadă și folosită de obicei la scoaterea din apă a peștelui prins cu alte unelte; minciog.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciorpac | ciorpace |
| genitiv-dativ | ciorpacului | ciorpacelor |
| vocativ | ciorpacule | ciorpacelor |
| articulat | ciorpacul | ciorpacele |