cioroi
/ʧoˈroj/Etimologie
Din cioară + sufixul -oi.
Definiții
- (ornit.) bărbătușul ciorii.
- (fig.) epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară.
- (bot.) (Inula) nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioroi | cioroi |
| genitiv-dativ | cioroiului | cioroilor |
| vocativ | cioroiule | cioroilor |
| articulat | cioroiul | cioroii |
Sinonime: 2: cioară, (peior.) țigan, negru, 3: (bot.) (reg.) cioroinic