cioplitor
/ʧjo.pliˈtor/Etimologie
Din a ciopli + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.
- rindea cu talpa curbă; (p.ext.) cuțitoaie.
- unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioplitor | cioplitori |
| genitiv-dativ | cioplitorului | cioplitorilor |
| vocativ | cioplitorule | cioplitorilor |
| articulat | cioplitorul | cioplitorii |