ciolpan
/ʧolˈpan/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate dintr-un primitiv ciop („trunchi”) (Șăineanu, 1929). Alternativ din turcă colpa („stângaci”) sau din slavă (veche) *čerpǔ („așchie, bucată de lemn”) (DER).
Definiții
- (pop.) trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciolpan | ciolpani |
| genitiv-dativ | ciolpanului | ciolpanilor |
| vocativ | ciolpanule | ciolpanilor |
| articulat | ciolpanul | ciolpanii |