ciohodar
/ʧo.hoˈdar/Etimologie
Din turcă çuhadar.
Definiții
- slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciohodar | ciohodari |
| genitiv-dativ | ciohodarului | ciohodarilor |
| vocativ | ciohodarule | ciohodarilor |
| articulat | ciohodarul | ciohodarii |