cioflingar
/ʧo.flinˈgar/Etimologie
Din germană Schuhflicker („cârpaci”).
Definiții
- (pop. și fam.) om de nimic, secătură, vagabond.
- epitet ironic pe care țăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcați în haine orășenești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioflingar | cioflingari |
| genitiv-dativ | cioflingarului | cioflingarilor |
| vocativ | cioflingarule | cioflingarilor |
| articulat | cioflingarul | cioflingarii |