ciocnitură
/ʧjok.ni'tu.rə/Etimologie
Din a ciocni + sufixul -tură.
Definiții
- ciocnire.
- crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciocnitură | ciocnituri |
| genitiv-dativ | ciocniturii | ciocniturilor |
| vocativ | ciocnitură | ciocniturilor |
| articulat | ciocnitura | ciocniturile |