cioareci
/ˈʧjo̯a.reʧʲ/Etimologie
Origine necunoscută. Pare a fi același cuvânt ițari, prin intermediul unui derivat *ițari(ci). Dacă această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvânt din fondul tradițional. Explicațiile date până acum sunt insuficiente: din maghiară szövedék („țesătură”) (Cihac, II, 490); din turcă çarik („cizme orientale”), confer neogreacă τσαρούχια (tsaroúchia), albaneză tšarihe (Șeineanu, II, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din macedoromână cioară („șireturi pentru picioare”) (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu bulgară čoa (< turcă çohe) („stofă de lână groasă”) (Weigand, Jb., XVI, 222).
Definiții
- pantaloni țărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane.
- (reg.) ciorapi de dimie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | cioareci |
| genitiv-dativ | — | cioarecilor |
| vocativ | — | cioarecilor |
| articulat | — | cioarecii |