cioaclă
/ˈʧjo̯a.klə/Etimologie
Din maghiară csáklya „prăjină cu vârf încârligat”.
Definiții
- (reg.) sanie mică (folosită mai ales pentru căratul lemnelor din pădure); încărcătură care încape pe o astfel de sanie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioaclă | cioacle |
| genitiv-dativ | cioaclei | cioaclelor |
| vocativ | cioaclă | cioaclelor |
| articulat | cioacla | cioaclele |