cinovnic
/ʧi'nov.nik/Etimologie
Din rusă чиновник (činovnik).
Definiții
- (înv.) funcționar de stat (de rang inferior).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cinovnic | cinovnici |
| genitiv-dativ | cinovnicului | cinovnicilor |
| vocativ | cinovnicule | cinovnicilor |
| articulat | cinovnicul | cinovnicii |