cinel
/ʧiˈnel/Etimologie
Probabil derivat expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imperativ de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imperativ nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imperativ al unui verb ieșit din uz *cini, din slavă (veche) *činiti „a aranja”; confer Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pronume, ipoteze inadmisibile).
Definiții
- (adesea repetat) formulă cu care încep unele ghicitori.