cinel
/ʧiˈnel/Etimologie
Din italiană cinelli.
Definiții
- (muz.) cimbal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cinel | cinele |
| genitiv-dativ | cinelului | cinelelor |
| vocativ | cinelule | cinelelor |
| articulat | cinelul | cinelele |
Din italiană cinelli.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cinel | cinele |
| genitiv-dativ | cinelului | cinelelor |
| vocativ | cinelule | cinelelor |
| articulat | cinelul | cinelele |
Probabil derivat expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imperativ de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imperativ nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imperativ al unui verb ieșit din uz *cini, din slavă (veche) *činiti „a aranja”; confer Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pronume, ipoteze inadmisibile).
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică