cimilitură
/ʧi.mi.liˈtu.rə/Etimologie
Din a cimili + sufixul -tură.
Definiții
- (pop.) ghicitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cimilitură | cimilituri |
| genitiv-dativ | cimiliturii | cimiliturilor |
| vocativ | cimilitură | cimiliturilor |
| articulat | cimilitura | cimiliturile |