cilindru

Etimologie

Din franceză cylindre < latină cylindrus.

Definiții

1. suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă.
2. corp geometric mărginit de un cilindru și de două plane paralele.
3. piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.).
4. (înv.) joben.

Declinare