cicălire
/ʧi.kə'li.re/Etimologie
Din a cicăli.
Definiții
- faptul de a cicăli; cicăleală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cicălire | cicăliri |
| genitiv-dativ | cicălirii | cicălirilor |
| vocativ | cicălire | cicălirilor |
| articulat | cicălirea | cicălirile |