cicatrice
/ʧi.ka'tri.ʧe/Etimologie
Din latină cicatrix, cicatricis, franceză cicatrice.
Definiții
- urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cicatrice | cicatrice |
| genitiv-dativ | cicatricei | cicatricelor |
| vocativ | cicatrice | cicatricelor |
| articulat | cicatricea | cicatricele |