cicar
/ʧiˈkar/Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din maghiară csik, cu sufixul -ar, ca în țipar, pișcar (Pușcariu, Dacor., VII, 468).
Definiții
- animal vertebrat acvatic inferior, asemănător cu un pește care trăiește ca parazit pe pielea unor pești (Eudontomyzon danfordi).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cicar | cicari |
| genitiv-dativ | cicarului | cicarilor |
| vocativ | cicarule | cicarilor |
| articulat | cicarul | cicarii |