cicăleală
/ʧi.kəˈle̯a.lə/Etimologie
Din a cicăli + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cicăleală | cicăleli |
| genitiv-dativ | cicălelii | cicălelilor |
| vocativ | cicăleală | cicălelilor |
| articulat | cicăleala | cicălelile |