cianură
/ʧi.a'nu.rə/Etimologie
Din franceză cyanure.
Definiții
- sare a acidului cianhidric.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cianură | cianuri |
| genitiv-dativ | cianurii | cianurilor |
| vocativ | cianură | cianurilor |
| articulat | cianura | cianurile |
Din franceză cyanure.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cianură | cianuri |
| genitiv-dativ | cianurii | cianurilor |
| vocativ | cianură | cianurilor |
| articulat | cianura | cianurile |
Din franceză cyanurer.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cianura | cianurau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică