chivuță
/ki'vu.ʦə/Etimologie
Din nume propriu Chivuța.
Definiții
- (reg.) femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chivuță | chivuțe |
| genitiv-dativ | chivuței | chivuțelor |
| vocativ | chivuță | chivuțelor |
| articulat | chivuța | chivuțele |