chiuvetă
/kjuˈve.tə/Etimologie
Din franceză cuvette.
Definiții
- vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit la spălat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiuvetă | chiuvete |
| genitiv-dativ | chiuvetei | chiuvetelor |
| vocativ | chiuvetă | chiuvetelor |
| articulat | chiuveta | chiuvetele |