chiuretaj
/kju.re'taʒ/Etimologie
Din franceză curetage.
Definiții
- faptul de a chiureta; chiuretare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiuretaj | chiuretaje |
| genitiv-dativ | chiuretajului | chiuretajelor |
| vocativ | chiuretajule | chiuretajelor |
| articulat | chiuretajul | chiuretajele |