chiulangiu
/kju.lanˈʤiw/Etimologie
Din chiul + sufixul -angiu. Confer turcă külâhçi.
Definiții
- (fam.) persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiulangiu | chiulangii |
| genitiv-dativ | chiulangiului | chiulangiilor |
| vocativ | chiulangiule | chiulangiilor |
| articulat | chiulangiul | chiulangiii |